 |
|
 |
|
Admin
Administrator
Data inscrierii: 26/Noi/2012
Mesaje: 12
|
|
 |
|
 |
|
 Trimis: 04/12/2012 11:24 Titlul subiectului: Umbre Sangerii [Necenzurat] |
 |
|
Capitolul I
Se intampla cu mult timp in urma...
Cu mult timp in urma, cand miturile despre creaturi demonice umbland pe strazile Londrei erau subiectul de seamă în absolut orice discutie, cand teroarea noptii bantuia sufletele muritorilor...
...cand prostitutia era la apogeul ei.
Iulie 1853 - prima oara cand am intalnit-o. Inca imi amintesc acei minunati ochi care imi urmareau fiecare miscare atat de vioi, dar cu o oarecare flacara de goliciune. In fiecare clipa in care era acolo, parea atat de departe; de fiecare data cand o atingeam ma temeam ca va fi ultima; orice cuvant as fi soptit ar fi trecut neauzit.
Dar sa incepem cu inceputul...
M-am uitat inca o data peste partituri, stiind ca le lipseste ceva. Era un cantec pentru familia regala, insa doar atat - doar un cantec obisnuit, fara nimic deosebit. Nu puteam gasi acel mic detaliu ce ii oferea un aer aparte, acel mic detaliu ce il facea perfect. Am oftat si m-am ridicat de langa pian; aveam nevoie de o muza, ceva noi si proaspat.
Si nu era sange. Inca.
Poate, doar poate, era o pauza, putin timp doar pentru mine. Sa ma departez de tot si de toate, sa plec undeva departe, intr-un loc uitat de lume unde sa fiu doar eu si gandurile mele, un loc în care sa ma regasesc pe mine însami. Dar oricat mi-as fi dorit, nu puteam - avem un cantec de terminat. Am oftat din nou gandindu-ma la un mod practic de a ma destinde. Ce relaxeaza un barbat? O femeie si seară de amor. In regula, pentru cei ca mine noaptea era zi, iar ziua noapte, dar asta e o alta poveste.
Am privit spre perdeaua de matase ce impiedica lumina puternica a soarelui sa patrunda in incapere. Dansa în bataia vantului - caci fereastra era intre-deschisa - precum o sultana în fata iubitului ei stapan. Atat de gratioasa încat ai fi putut crede ca era o tanara domnita ce petrecuse ani buni învatand sa urmeze lin acordurile muzicii. Putinele raze care încalzeau podeaua pareau palide si fara vlaga, pareau ca se sting incet, putin si tot mai mult cu fiecare adiere. Stateam nemiscat ca o statue, chipul meu neexprimand mai mult decat plictiseala si monotonie, insa undeva în interior încoltea o oarecare umbra de veselie: acea lumina slaba putea insemna un singur lucru - nori. Pete pufoase ce invingeau soarele in propriu-i joc, fapte extraordinare ceresti ce imi permiteau sa ma plimb pe timp de ziua.
Am inhatat fracul si palaria, apoi mi-am trecut mainile prin par asigurandu-ma ca am un aspect decent. Intr-adevar, o oglinda ar fi fost de mare ajutor, dar nu le poti avea pe toate, nu-i asa? Am zambit resemnat cu gandul la orele ce vor urma.
- Sir Cedric! am auzit pasii majordomului apropriindu-se. Bucatarul ar dori sa stie ce doriti la cina.
Lucrand la acea melodie nici nu observasem cum zburase timpul.
- Nimic, am raspuns intr-un final.
- Dar, Sir, nu ati mancat nimic de doua zile. Majordomul inalta capul ingrijorat. Nu obisnuiam sa agreez oamenii, dar acesta era un batranel tare simpatic. V-ati putea îmbolnavi.
- Nu te ingrijora, am ras cu pofta. Am luat masa cu niste prieteni de curand. El ma privi incurcat, neamintindu-si sa-mi fi parasit camera de ieri - ceea ce nici nu facusem. Haide, nu trebuie sa ma justific în fata ta.
- Desigur, batranul incuviinta plecand din nou capul. Am sa-i transmit ordinele dumneavostra bucatarului.
Nu am raspuns, ci m-am indreptat spre iesirea din resedinta. De indata ce am deschis usa, am fost nevoit sa întorc capul prefacandu-ma ca ma deranjeaza vantul cand cauza era, de fapt, lumina - dupa doua zile petrecute la intuneric, relativ, chiar si cea mai mica sclipire isi spunea cuvantul. Doar sub profilul unui mic discomfort ocular, totusi.
Am traversat strada îngusta fara a privi a jur. Cladirile înalte la baza carora se aflat nenumarate magazine, chiar o banca putin mai în fata, conacurile impresionante cu tenta renascentista, desi trecusera doua veacuri de la caderea ei, bisericuta ce se vedea vag, dar pe care nu o frecventam, nu mai reprezentau un interes pentru mine. Poate că arhitectura londoneză a acelor vremuri parea spectaculoasa pentru unii, insa in douazeci de ani te plictiseşti de ea, devine ceva banal.
In fine, am ajuns iute aproximativ de periferia orasului, indrumat de instructiunile altor membrii - o discutie neinteresant la o cafea, cand toti se plangeau de nevestele care nu le ofereau suficienta satisfactie si le ridicau în slavi pe fetele de la un bordei al carui apelativ nu mi-l aminteam, atat de frumoase si pricepute, dar una era mai cu mot: toti o dorea, in consecinta pretul ei era foarte ridicat. Ceilalti o drescriau ca o tanara misterioasa pentru ca nu-si dezvaluia niciodata numele, desi eu aveam serioase îndoieli ca macar unul dintre ei ar fi întrebat-o.
Am cercetat imprejurile, iar la fereastra unui cladiri paraginite am zarit cateva prietene chicotind si facandu-mi semn - eu fiind singur trecator la momentul respectiv -, dame cu decoltee ispititoare, pentru ca rama geamului le ajungea pana în dreptul taliei, iar majoritatea aveau parul lung.
Categoric gasisem faimosul bordel!
Asta-i tot deocamdata! Sper ca v-a placut si astept pareri!  |
|
FAQ 
Mesaje private 
